Trăind timpul cu claritate, intenție și sens

---

A existat un timp înainte de social media, de internet și de televiziune, când oamenii își petreceau timpul zilnic cu prezență de spirit și cu intenție. Am terminat recent de citit o carte despre familia imperială rusă, Romanovii, iar unele dintre pasajele care m-au impresionat cel mai mult au fost cele care se vorbea despre rutinele lor zilnice în timpul captivității. Nu le mai rămăsese nimic din viața lor de dinainte, nici măcar libertatea de a ieși din casă atunci când doreau, și totuși viețile lor erau îmbogățite prin felul în care își petreceau timpul împreună, ordonat și simplu. Aveau un timp pentru lucru, un timp pentru a bea ceai împreună, un timp pentru lectură și lucru de mână, un timp pentru plimbare în grădină, un timp pentru rugăciune și chiar un timp pentru a sta liniștiți și a privi pe fereastră. Totul era făcut cu prezență de spirit, cu atenție, iar timpul pe care îl petreceau împreună făcând ceva era într-adevăr un timp „împreună”. Țarul citea cu voce tare iar țarina și copiii îl ascultau lucrând ceva de mână. Discutau seara înainte de culcare, cântau împreună la slujbele religioase oficiate în casă și munceau împreună. Nu era vorba de un timp stric controlat, de cazarmă, ci de îmbogățirea zilei cu cat mai multe lucruri plăcute și folositoare, pe care le poți face atunci când ai o ordine în gânduri și în program. Ce fel frumos și cu adevărat nobil de a trăi.

Asta simt ca am pierdut noi astăzi. Sau asta simt că îmi lipsește mie, și vreau asta înapoi, o vreau pentru mine. Social media și tehnologia „scroll and refresh” ne-au făcut să pierdem acea ordine. Facem un lucru, luăm telefonul, dăm scroll câteva minute care devin ore, uităm ce trebuia să facem, ne grăbim la următoarea treabă cu sentimentul de vină pentru timpul tocmai pierdut, facem un lucru în timp ce ne gândim la altul sau chiar la acel comentariu răutacios și cum să-i răspundem. Ne dorim și aspirăm către lucruri pe care le vedem, dintr-o realitate paralelă construită în mintea noastră care trăiește în mediul virtual mai mult decât în cel real.

Am renunțat la Instagram și mă gândesc la ideea de a renunța și la Facebook. Vreau să-mi recapăt timpul și mintea. Vreau să creez și să împărtășesc munca mea cu oamenii, dar social media nu mai servește acestui scop. E totul un mare bâlci haotic. O capcană a vanității, o capcană a FOMO-ului („fear of missing out” = teama de a fi lăsat pe dinafară).

Bloggingul ar putea reveni, dacă și alți oameni vor începe să simtă la fel. Obișnuiam să scriu pe un blog, cu mulți ani în urmă, înainte să mă mut pe Facebook, care era atunci mai ordonat, mai cuminte și mai puțin infect. Dar acum cred că mă voi întoarce. Să-mi împărtășesc munca și gândurile într-un mic colțișor al meu, fără să număr like-uri și vizualizări, fără să fiu distrasă de altceva din feed, pare cea mai bună soluție.

O mică bucățică de jurnal de atelier, fără distrageri, fără presiune.