Cele mai frumoase trăsături ale românilor și un mesaj pentru ardeleni

💙💛❤️ La mulți ani, dragi români de pretutindeni!

Măcar astăzi, de 1 decembrie, să încercăm să vorbim cu bunătate unii despre alții și unii cu alții, și să vedem și binele din România, nu doar răul. În ultimul timp peste tot pe internet predomină un duh de învrăjbire, de frustrare, de ură, cu privire la multe subiecte și în special cu privire la țara noastră. Oamenii se atacă unii pe alții, pe motive politice, regionale, confesionale, chiar și pentru simplul fapt că unii se simt mulțumiți aici în țara lor, că văd și binele din ea, iar alții nu doar că nu admit că asta poate fi adevărat, dar țin neapărat să îi dovedească acelui om că și el ar trebui să fie nemulțumit și frustrat, căci altfel sigur e „ignorant” și „naiv”. Măcar astăzi să avem și cuvinte bune unii pentru alții, căci dacă această ură va continua nestăvilită, vom fi mai vulnerabili ca oricând în fața pericolelor politice și militare care ne pândesc.

Așadar, iată, după părerea mea, care sunt cele mai frumoase trăsături ale românilor și, la final, un mesaj special pentru ardeleni.

❤️ La mulți ani vouă, românilor din bătrâna noastră capitală! Vouă, celor care trăiți în acel oraș plin de istorie și de contraste, în mod admirabil făcând față unui ritm de viață care, pentru mulți dintre noi, cei din provincie, este amețitor! Vouă, celor care în ciuda goanei zilnice, a stresului și a anxietății, vă păstrați umanitatea, căci adesea v-am văzut oprindu-vă pasul grăbit pentru a sări altora în ajutor. Vouă, celor care ați făcut Revoluția și care ați fost și sunteți în primele rânduri ale tuturor episoadelor noastre istorice.

❤️ La mulți ani românilor din toate teritoriile din jurul granițelor noastre! Din Ucraina, Serbia și Bulgaria. Vă știm și sunteți și voi ai noștri. Inimile voastre sunt mai românești decât ale noastre. Eu v-am cunoscut în Bucovina de Nord și în Vidin. E admirabilă strădania voastră de a vă păstra identitatea, fiind în același timp buni cetățeni ai țărilor în care trăiți. Ne faceți cinste!

❤️ La mulți ani muntenilor! Voi, cei mai echilibrați dintre români, atât de echilibrați că nici bancuri nu am putut face pe seama voastră. Buni și ospitalieri, îi primiți la voi și trăiți în înțelegere și cu moldovenii, și cu oltenii și cu ardelenii, fără pizmă și fără aroganță. Sunteți centrul țării în care avem loc toți. Princiara și rafinata voastră Sinaia este locul în care venim să respirăm aerul nobil al vremurilor monarhice apuse, și cu emoție să trăim un crâmpei din ceea ce a fost țara noastră înainte de comunism.

❤️ La mulți ani bucovinenilor și moldovenilor noștri! Voi, cei care ați păstrat cumințenia creștinească a românilor de demult, voi cei harnici și frumoși la chip, voi cei care ați fost înzestrați cu creativitate artistică și literară mai mult decât oricare dintre noi. Voi, urmașii răzeșilor! Și voi, cei de peste Prut, cei pe care istoria i-a chinuit cel mai mult, și care iubiți țara și limba noastră cu o sensibilitate aproape mistică.

❤️ La mulți ani dobrogenilor! Pe voi nu v-am cunoscut la voi acasă până acum, așa că vă laud și vă îndrăgesc din auzite. Am înțeles că sunteți oameni veseli, destinși, foarte adaptabili și mândri de meleagurile lor frumoase. Voi, poarta noastră către Orient, ați trăit într-un mozaic cultural, etnic și religios unic în țară, dar nu v-ați pierdut nici limba (pe care o vorbiți fără pic de accent) și nici credința.

❤️ La mulți ani oltenilor mei! Voi, cei „simpli și perfecți”, isteți, deschiși, joviali, cu sânge năvalnic și cu vorba iute. Pe voi vă laud cel mai mult căci sunteți ai mei și vă cunosc. Voi, cei rebeli și luptători prin excelență, care v-ați construit cule și v-ați apărat singuri de jafurile turcilor atunci când administrația fanariotă se codea să o facă, nevrând să supere Poarta. Voi, care ați luptat cu populația civilă la Podul Jiului și ați ținut piept armatei germane cu femei, bătrâni și copii. Voi, cei pe nedrept disprețuiți de mai toată țara, care râde când vă aude vorbind și care se ferește să folosească un timp corect al limbii române doar pentru că îl folosiți voi. I-ați dat țării pe primul unificator al ținuturilor românești, pe domnul martir Brâncoveanu, cel mai luminat domnitor al Țării Românești, pe cel mai mare sculptor modernist din lume, pe Tudor Vladimirescu, pe Ecaterina Teodoroiu, și pe mulți alții. V-ați câștigat pe deplin dreptul de a sta demni alături de toate celelalte regiuni istorice ale țării.

❤️ La mulți ani fraților ardeleni din toate regiunile! Voi, cei molcomi și cumpătați, cu vorba rară și melodioasă. Voi cei mândri și statornici, care ați fost secole întregi sub dominație străină, nedreptățiți și strâmtorați, dar care nu v-ați lăsat nici limba, nici credința, luptând pentru existența voastră nu atât cu arma, cât cu rezistența firii voastre de munte ce nu poate fi urnit de vânturi. Voi, cei ce trăiți cu lentul veșniciei și dați un ritm calm vieții chiar și în orașele mari.

Pe voi, dragi ardeleni, vă sărbătorim în mod special astăzi, dar de această dată eu o fac și cu inima strânsă… căci în acest an am simțit și eu ceea ce auzisem doar din poveștile prietenilor și părinților mei, anume că pe noi, oltenii, ne disprețuiți. Și cred că toți cei care am simțit această animozitate pentru prima dată am fost la fel de surprinși și mâhniți, așa cum este un copil care a crescut iubit și vesel în familia lui, dar când crește află că tot satul îi urăște. În alte locuri din țară nu am simțit această atitudine atât de puternic, și nici vreo ranchiună față de voi nu s-a transmis aici din tată în fiu, ca să ne pregătească pentru ea. Nu credeam că un alt român, fie el și ardelean, ar ține să fluture timp de un sfert de oră, prin fața unui auditoriu format din tineri din toate colțurile țării, presupusa noastră inferioritate, asta după ce mai întâi se asigurase că sunt și tineri olteni prezenți în sală. Și erau, tineri cuminți, studenți, veniți acolo să își facă și ei prieteni. Credeam că bancurile pe care le facem unii despre alții sunt doar așa, caterincă nevinovată, nu dispreț real. Credeam că toate comentariile răutăcioase la adresa noastră de pe internet sunt doar „trolling”. Nu credeam că cineva mă va privi diferit că vorbesc gramatical corect, folosind perfectul simplu atunci când e cazul - pentru a descrie o acțiune care a avut loc foarte aproape de momentul vorbirii.

De ce îi urăsc ardelenii pe olteni?

M-am tot gândit care să fie motivul...

Oare pentru că venim să muncim și să studiem la voi?

Dar mergem în egală măsură și spre Craiova și București, iar asta se întâmplă oriunde în lume. Și la voi în Ardeal oamenii din orașe mici pleacă spre orașe apropiate mai mari, pentru studii și oportunități. Mai toți cunoscuții mei care au plecat spre Ardeal sau spre București au dezvoltat afaceri, sunt medici, profesori, sau muncitori onești. Nu suntem același neam. Nu circulăm toți liberi în propria noastră țară?

Oare vă supără că vorbim cu perfectul simplu?

Dar este un timp al limbii române cu echivalent în mai toate limbile latine, nu este un regionalism de țară, nu l-am inventat noi. Este greșit să nu îl folosești deloc, cum greșit este, da, și să îl folosești când nu trebuie.

Oare ne considerați inferiori pentru că dezvoltarea noastră economică nu se compară cu a voastră?

Dar asta e problema noastră și, oricum, am făcut și noi progrese majore, nu am rămas pe loc. Nu suntem nici "păduchioși", nici "leneși". Țăranii noștri purtau opinci, dar purtau și cizme la zile de sărbătoare, și noi aveam case țărănești frumoase, nu trăiam "sub pământ". Și noi avem oameni harnici și gospodari, chiar dacă gospodăriile noastre arată diferit de ale voastre - în satul părinților mei și biserica, și școala, și magazinul au fost construite de săteni, cu propriile lor brațe și cu proprii lor bani.

Oare credeți că noi venim să luăm de la voi și înapoi nu avem ce vă da?

Dar secole întregi am primit aici sute de familii de români ardeleni care fugeau de sub ocupația străină și căutau o viață mai bună. Au întemeiat zeci de localități în tot nordul Olteniei (ca și în tot arcul subcarpatic), au prosperat, au trăit în armonie cu noi și și-au păstrat portul popular de Mărginime până astăzi, semn că nimeni nu a căutat să îi asimileze.

Oltenii nu v-au disprețuit niciodată, știau de suferințele voastre și țineau la voi ca la orice al român. Străbunicul meu, țăran în toată firea, cu 12 copii, a venit plângând acasă când România a pierdut iarăși Ardealul în ’40 - „Mamă, mamă, au luat ungurii Ardealul!”. Și așa au simțit cu siguranță toți românii atunci.

Când în decembrie 1918 delegația transilvăneană a călătorit la București cu trenul ca să înmâneze regelui Actul Unirii, în toate gările prin care au trecut în Regat, mulțimi de oameni, în frunte cu preoți și primari, îi așteptau ca să îi întâmpine. Și chiar și pe câmpuri, de o parte și de alta a căii ferate, numeroși țărani se strânseseră să îi vadă și trecând doar. Acestea nu sunt basme, așa a fost.

Unirea nu s-a făcut din pix de țările străine, cum se tot vehiculează de către unii astăzi, pentru un popor prost, preocupat doar de brazda lui de pământ și căruia, chipurile, i-ar fi fost indiferentă problema Unirii. Este o minciună. Țăranii noștri nu erau proști, știau unii de alții, luptaseră împreună în războaie, vorbeau la târguri, se cunoscuseră în transhumanțe, ascultau vorbele preoților și ale oamenilor învățați, îi preocupa și pe ei soarta țării și își doreau, cum ne dorim și noi, un viitor mai bun. Doreau să trăiască împreună, cu demnitate în fața altor popoare, în legea lor, în limba lor, să împărtășească aceeași soartă, oricare ar fi fost aceea. Ei nu s-au unit ca să se compare unii cu alții și să vadă care este superior, sau să se ia la întrecere, care este mai bogat, mai dezvoltat și mai deștept.

Treceți mai des munții încoace, dragi ardeleni, nu ca să vă convingeți dacă sunteți sau nu superiori nouă, ci ca să vedeți lucrurile bune pe care le avem și noi și să vă bucurați de ele, căci sunt și ale voastre. Nu căutați să le comparați cu ce aveți voi. Dacă Unirea nu există și în inimile voastre, ci doar în cântece patriotice și brâie tricolore, ea nu va dăinui.

Sunt oameni acolo care spun că v-ar fi mai bine ca „țară separată cu capitala la Cluj”, că de fapt nici nu v-a fost așa rău sub austro-ungari, că și când erați iobagi erați mai bogați ca noi, că voi nu ați avut niciodată nevoie să treceți munții la noi, că cei care au făcut-o erau doar fugarii de lege, că acum ați fi încă și mai bogați dacă nu v-am trage noi în jos. Aveți grijă, căci în contextul extern actual, această trufie și atitudine separatistă poate fi și va fi speculată la maxim de vecinii noștri, care nu au încetat niciodată să dorească Transilvania înapoi și care prietenesc fățiș cu marele nostru dușman de la răsărit. Orice poate fi posibil în viitor. Istoria a dovedit mereu că este imprevizibilă. Și de o fi să fie așa cu concursul vostru, v-om trimite și noi o urare de aici, așa cum a urat domnitorul A.I. Cuza țării, după abdicarea sa forțată: Să dea Dumnezeu să vă fie mai bine fără noi decât cu noi…

Până atunci, la mulți ani întru unire! 💙💛❤️